Cum spunem povești folosind păpuși de mână/marionete?

Folosirea păpușilor în povești deja existente are nevoie de motivație pentru unii, dar pentru alții, beneficiile sunt evidente. Cel mai mare avantaj al folosirii păpușilor este acela că povestea devine reală și prinde viață cu adevărat. Atunci când cineva introduce păpuși animate printre firele poveștii, impactul acesteia și personajele devin o experiență multisenzorială puternică pentru copil. Un iepure care poate era iubit în forma sa bi-dimensională devine un personaj și mai adorabil – o păpușă pufoasă, tangibilă, cu care copilul poate împărtăși secrete și se poate smotoci. Mai mult, iepurele îi va aminti mereu micuțului de poveste și altfel se vor face conexiuni mai puternice atât cu povestea, cât și cu mesajul transmis de aceasta.
Povestitorul, datorită atenției care este îndreptată spre păpușă, câștigă un grad de independență, care nu poate exista în cazul povestirilor clasice. Păpușa devine un scut care face povestitorul să dispară din peisaj.
Inhibițiile și timiditatea dispar atunci când adultul dispare și este înlocuit de o față prietenoasă care preia implicarea emoțională a copilului în poveste. O greșeală făcută de păpușă îi este atribuită acesteia, nu copilului – care învață astfel care sunt consecințele unui comportament nepotrivit, fără să eperimenteze asta pe propria-i piele. În acest fel, este mult mai simplu din punct de vedere psihologic pentru copil să-și exprime anumite sentimente sau frici.
Pentru copii, păpușile sunt vizitatori bine-veniți care aduc magie în povești și provoacă bucurie. Elementul surpriză este de partea păpușarului, care decide când este momentul potrivit să însoțească povestea cu puțin mister sau cu o reacție neașteptată, care să te facă mereu să te întrebi ce urmează.
Păpușa ca accesoriu permite inserarea unor accente de scenă – vocea, gesturile și expresiile faciale permit schimbarea permanentă și interpretarea devine mult mai interesantă. Un nas ridicat poate fi însoțit de o tonalitate ridicată, sugerând un personaj snob, un stomac proeminent poate sugera mișcari lente și stângace, iar o păpușă cu însușiri haine iese în evidență prin glas lingușitor sau râs diabolic.
Însușirile umane devin mai evidente decât sunt în realitate, deoarece păpușarul poate exagera gesturile sau mișcările. Prin exagerare, manierele devin comice și pot ilustra astfel un punct de vedere pe care copilul îl învață fără să se simtă constrâns .
Un alt beneficiu al utilizării păpușilor în procesul depănării de povești este îmbunătățirea simțurilor – tactil, vizual și auditiv. În loc să audă un adult în timp ce citește sau povestește din amintire, copilul are oportunitatea de a-și mobiliza mai multe șimțuri în același timp, iar mesajul ajunge mult mai ușor la el atunci când este întărit de acțiunile întreprinse de păpușă.
Prezența păpușii este o experiență fizică, care întărește legătura dintre copil și poveste. De exemplu, un personaj nesigur și nefericit dintr-o poveste ar putea să-i ceară copilului o îmbrățișare ca un gest de compasiune și încurajare.
Păpușile pot ajuta copiii să depășească stresul învățării cititului și interpretării, ajutându-i să răspundă într-o multitudine de feluri: discuții, artă, muzică, scris, dramă. Păpușile oferă oportunitatea copiilor de a se întoarce în poveste pentru a-i analiza personajele, subiectul și pentru a-i analiza limbajul în timp ce-și exprimă propriile sentimente. Se încurajează astfel:
Crearea de noi povești folosind aceleași personaje-păpuși folosite în povestea inițială;
Cooperarea cu alți copii/adulți pentru aducerea la viață a unei povești cu ajutorul păpușilor;
Descrierea, prin intermediul unei păpuși, a modului în care personajul principal s-a simțit sau a gândit pe durata poveștii;
Inventarea unui final diferit pentru poveste cu ajutorul păpușii;
Dramatizarea unor definiții care par greu de înțeles pentru o păpușă, pentru a clarifica sensurile cuvintelor pentru copil;
Recrearea, cu ajutorul păpușilor a confruntărilor care au loc între personaje;
Experimentarea unui punct de vedere diferit prin repovestirea acțiunilor prin ochii unor personaje ce aparțin unei culturi diferite.