Jucării pentru băieți sau jucării pentru fetițe?

Cum ajung copiii să se identifice cu genul lor în funcție de jucăriile pe care le primesc?

Ultimii ani ne-au adus în scenă discuții pe care generațiile trecute nici nu se gândeau să le abordeze – legate de genul persoanelor, de identitatea de gen și expresia de gen care pot fi diferite de sexul biologic al persoanei. Dar oare au așa mare impact asupra noastră aceste discuții?

Depinde cum ne raportăm la ele și depinde în ce măsură intrăm în contact cu persoane care au decis că sexul biologic nu corespunde cu identitatea lor. Este important să luăm cunoștință de existența acestor lucruri și să îi și pregătim pe copii pentru discuții de felul acesta. Peste 10-15 ani, când vor deveni ei adulți, s-ar putea să le fie de ajutor.

Dar cum ajung copiii să se identifice cu sexul lor biologic? De unde știi că ești fetiță sau băiețel și că există și celălalt gen, diferit de al tău, construit cumva în opoziție sau în completare față de tine atunci când ești mic?

Lumea copiilor, așa cum este ea construită de adulți, nu este neutră din punct de vedere al sexului, incluzând atât mediul fizic la care copilul este expus, cât și interacțiunile sociale pe care le experimentează cu alte persoane (în speță adulți).

Legat de mediu, cel mai evident stereotip îl reprezintă decorul din camera copilului, hainele și jucăriile care urmează schema tradițională: albastru pentru băieți și roz pentru fete. Pe lângă culoare, sunt și alte detalii care fac diferența, de exemplu logo-ul sub care este vândută jucăria, care poate avea un avion pentru articolele destinate băieților și o floricică pentru cele destinate fetițelor.

În plus, funcția jucăriei poate prezice dacă scopul este să fie utilizat cu predilecție de copiii cu sex masculin sau feminin. Tradițional, fetele au mai mult în colecția lor de jucării păpuși plus accesorii ce reproduc articolele casnice, în timp ce băieții au mai multe unelte, articole sportive și mașinuțe de toate formele și dimensiunile.

Părinții accentuează această informație care vine din mediu cu ajutorul unor indicații transmise prin intermediul oportunităților de joacă. Cercetătorii au demonstrat că tații cu orientări tradiționale ale rolului de gen sunt mult mai rigizi  cu privire la așteptările stereotipe pe care le au de la copii.

Într-unul din studii, cercetătorul a pus la dispoziție 3 jucării diferite părinților: un ciocan (masculin), o păpușă (feminin) și un ceas colorat (neutru). Mamele nu au discriminat în alegerea jucăriilor atunci când le-au prezentat copiilor lor, în timp ce marea majoritate a taților au optat clar pentru jucăriile despre care știau că sunt pentru băieții (ciocanul), respectiv pentru fetițele lor (păpușa).

De asemenea, tații au reacționat negativ atunci când au observat că băieții lor sunt înclinați să se antreneze în jocul cu păpușile și le-au luat jucăria, încercând să o înlocuiască cu una specială pentru băieți.

În general, atât tații cât și mamele preferă să cumpere jucării specifice sexului copilului lor. Magazinele de specialitate confirmă faptul că vânzarile cele mai mari sunt pentru jucăriile destinate fie fetelor, fie băieților și mai puțin pentru cele neutre ca gen.

Jocul și jucăriile îi ajută pe copii să înțeleagă care este diferența și specificul dintre fete și băieți

Este clar însă că jocul și jucăriile îi ajută pe copii să dezvolte și să înțeleagă care este diferența și specificul fiecărui gen, ghidându-i pentru activitățile pe care le vor desfășura în viitor.

În urma ghidării pe care o primesc din partea părinților și a celorlalți adulți din jurul lor, copiii încep să dezvolte stereotipuri despre “jucăriile de fete” și “jucăriile de băieți” în perioada preșcolară și au criterii clare de selecție a jucăriilor pe criterii de sex la vârsta de 7 ani. Identificarea jucăriilor pentru fete și băieți persistă și în timpul adolescenței, iar mai târziu aceasta se extinde către folosirea tehnologiei și delimitarea activităților casnice pe acest criteriu.

Pe măsură ce cresc, copiii cu vârsta cuprinsă între 4 și 10 ani au preconcepții foarte stricte referitoare la felul în care se comportă, se joacă, se îmbracă în funcție de sexul pe care îl au. Ei își construiesc imaginea în opoziție cu sexul opus și majoritatea își aleg meserii tradiționale specifice pentru bărbați sau femei atunci când răspund la întrebarea: ce vrei să te faci când vei fi mare?

Ce presupune această identificare cu sexul pe care îl au? Din perioada preșcolară și până la debutul adolescenței, fetele sunt preocupate mai ales de inițierea și dezvoltarea de relații, în timp ce băieții sunt pasionați cel mai frecvent de obiecte (mașini, arme, jucării). Diferențele dintre cele două categorii se regăsesc în jocuri, în interacțiunile sociale, în autodescrierea copiilor și în compunerile pe care le scriu.

Experimentarea cu limite specifice pentru sexul copiilor este un stadiu necesar pentru creșterea și dezvoltarea lor. În acest context, fetelor și băieților ar trebui să li se permită să experimenteze elemente ale propriilor culturi, dar în același timp să interacționeze și cu ideile netradiționale în care unii băieți se pot juca și cu păpuși iar fetele cu mașinuțe, fără ca acest lucru să presupună neapărat etichetarea acestora cu titlul de “greșit” sau “anormal”.

Părinților le revine sarcina să-i ghideze pe copii în viață și să abordeze discuțiile despre ceilalți într-o măsură cât mai tolerantă și cuprinzătoare, așa cum consideră că este cel mai bine pentru micuții lor.